Fetele (ne)bune iubesc băieţii răi

Două lucruri îmi plac mie foarte mult în viaţă (printre altele): să scriu şi competiţia. De aceea la propunerea lansată de Cabral  ideile şi buricele degetelor mele au început să tremure de bucurie. Ca să nu mai spun de cât de mult îmi plac dezbaterile pe tema iubirii şi relaţiilor romantice.

Aşadar, pornim de la premisa că fetele bune iubesc băieţii răi, da? Permiteţi-mi, însă, să despic puţin problema pentru a-mi expune punctul de vedere. În primul rând, să vedem cu ce termeni operăm: fata bună, reprezintă în discuţia noastră tipologia fetei cuminţi,"la locul ei", educată, manierată, etc. Băiatul rău întruchipează aici tipologia golanului, a heartbreak-erului, a insensibilului nepăsător. Termenul cheie mi se pare însă iubesc-ul ăsta şi explic şi de ce. Fără a intra în fel de fel de palavre despre ce este iubirea, eu cred că a ajunge să iubeşti pe cineva presupune o anumită perioadă de timp şi un anumit grad de cunoaştere a persoanei asupra căreia urmează să se reverse iubirea ta. Şi dacă  am stabilit deja că protagonistul nostru este rău, cum poţi ajunge să iubeşti pe cineva care te tratează urât sau te neglijează sau te nu ştiu ce (ceva ce îl face pe el să-şi merite reputaţia de rău) ? Părerea mea este că în cazurile astea rareori putem vorbi de iubire, mi se pare mai degrabă o provocare a fetei bune de a obţine ceva, în cazul ăsta golanul, nicidecum de  iubire.

O altă idee ar fi că fata bună să nu fie chiar aşa de bună, şi să-i placă aventurile fără complicaţii, caz în care băiatul este dispus să i le ofere, pentru ca mai apoi fata bună sa plângă cu lacrimi de crocodil că nu a fost luată de bună de către băiatul cel rău. În cazul ăsta poate nu este fata chiar atât de bună, cuminte, "la locul ei", manierată, educată cum credeam.
Oricum, dacă ieşim puţin din tendinţa de a folosi ca exemple doar cazuri din extreme (sau e fătălău, sau este jigodie) putem conchide că există băieţi puternici, masculini şi cu o personalitate puternică şi dacă îţi deschid uşa, îţi aduc flori fără vreun motiv anume sau te ajută să îţi iei jacheta pe tine.

În concluzie, cred că sunt rare cazurile în care o fata chiar bună chiar iubeşte un băiat chiar rău. Q. E. D.

Acest articol participa la concursul Love Debates organizat de Danone Cremosso: http://www.lovedebates.ro/

Remodelare corporală pentru calugării shaolini

Ştiţi cum persoanele care merg la farmacie cu o problema jenantă spun întotdeauna că tratamentul cerut este pentru un prieten sau un vecin, nu? Eh, se făcea că o prietenă de-a verişoarei cumnatului vecinei mele (if you know what I mean) începuse să meargă la nişte şedinţe de remodelare corporală...din alea de te freacă, masează, împachetează, suceşte şi îndoaie doar - doar de-ai arăta mai bine. Şi în timp ce stăteam şi îşi sacrifica (prietena verişoarei bla, bla, bla, căci despre ea e vorba, clar?) timpul pe altarul perfecţiunii, una din duduiţele de la salonul cu pricina, angajată acolo găseşte necesar şi oportun să îşi ia o pauză de masă. Nimic aiurea, mai trebuie să manancă şi gura lor ceva...şi-şi ia trăistuţa şi merge în încăperea alăturată sau pe aproape oricum, să-şi savureze prânzul în tihnă. Doar că, din sufertaşul distinsei domnişoare se răspândeau nişte arome de fel de fel de mezeluri şi cărnuri îngrăşătoare de-ţi stătea papila-n loc. Din nou, nimic aiurea, doar e dreptul respectabilei să îmbuce ce vrea guriţa ei, doar că imaginaţi-vă o încăpere plină de doamne uşor certate cu cântarul, supuse la fel de fel de proceduri, aflate într-o perioadă de restrişte gustativă care se află acolo pentru a scăpa de greutatea nedorită (de pe coapse şi din portofele) nevoite să îndure chinurile olfactive şi pofticioase. Apoi m-am gândit că, având în vedere că nimic nu este întâmplător în viaţă, pauza de masă a domnişoarei în discuţie n-o fi fost o scăpare, o întâmplare, ci este o metodă nouă, descoprită de Salonul Icsu-picsu pentru a avea cele mai ambiţioase cliente şi cu cele mai bune rezultate în lupta cu şunculiţele. Adică dacă reuşeşti să rezişti la aromele îmbietoare ce vin de dincolo în timp ce tu te afli în te miri ce tunel cu electronuştiuce, unsă cu cremă de NuTrebuiaSăMănânciAşaDeMult înseamnă că eşti pregătită să ieşi în mediul vitreg de afară, plin de tentaţii menite să-ţi saboteze programul.
Mă aştept ca pe viitor să se introducă o varietate de alte proceduri care să antreneze ambiţia clientelor şi să pună la grea încercare motivaţia lor. De exemplu, de ce să nu înlocuiască mesele pe care se realizează procedurile cu mese de bufet suedez pe care să te întinzi dar din care sa nu ai voie să guşti? sau să te roage să îi ţii pizza până ce termină cu clienta cealaltă? sau poate să aşezi câteva duzine de brioşe în rafturi, din nou, fără să ai voie să le mănânci? Adică măcar ştii o treabă la sfârşitul perioadei de remodelantrenament: fie ajungi ca trasă prin inel, fie te poţi duce liniştită să meditezi alături de călugării shaolini, al căror control de sine îl posezi deja în urma acestei experienţe.