sâmbătă, 4 mai 2013

Inundaţie pascală

N-am fost niciodată un mare fan al sărbătorilor pascale. Trebuie să recunosc că mai presus de importanţa religioasă (care, haideţi să recunoaştem că s-a cam pierdut în zilele noastre) nu-mi trezeşte mai deloc  interesul această perioadă a anului aşa cum nici nu mă prea străduiesc să repsect tradiţiile sau să mă dau peste cap cu pregătirile. Cu toate acestea, este de preferat ca atunci când te pregăteşti să înroşeşti un ou sau să coci un drob să ai parte de linişte şi pace pentru a desfăşura activităţile gospodăreşti mai sus menţionate. Ce se-ntâmplă, însă?
Se întâmplă că în dimineaţa pre-pascală, recte, sâmbătă dimineaţa, în timp ce mă luptam cu forţele somnului şi puterea patului, pe la ora opt, opt şi ceva îmi sună telefonul (ăla, celularul). Mijesc ochii furioasă de ora total nepotrivită pentru o dimineaţă de uichend şi văd că apelantul este proprietara apartamentului în care locuim. Trec peste impulsul de a trece apelul în lumea celor care nu cuvântă şi decid că o fi vreun motiv important din moment ce sună femeia la ora asta. Răspund la telefon şi exact în momentul în care pun piciorul jos din pat piscina care se făcea că era dormitorul nostru mă face să-mi dau seama de motivul apelului atât de matinal. Scurt pe doi că nu-i rost de detalii inutile, a noastră reşedinţă se transformase peste noapte în Aqua Park, din cauza unui furtun care a decis că nu mai poate aştepta până dimineaţă şi că mai bine se sparge în miez de noapte, nu de alta, dar ca să faciliteze socializarea dintre vecini, aşa în parg de Paşte.
Şi pentru că gravitaţia nu se află în minivacanţă de 1 Mai şi Paşte, şi-a făcut treaba conştiincios şi a dus apa mai departe şi la restul vecinilor de sub noi, preţ de vreo patru etaje, aşa, cât s-ajungă pentru toată lumea. Aşadar, cum e mai frumos să te trezeşti înainte de Sfintele Paşte decât cu o casă plină de apă (ca să-ţi spele păcatele) şi o droaie de vecini nervoşi la uşă să-ţi recite calendarul?
Şi ca să nu încheiem în coadă de...mop, iaca niscaiva cugetări răsărite din puţul gândirii în timp ce curăţam sârguincios apa cu făraşul:
  1. Cea mai bună curăţenie de Paşte se face cu inundaţie. Îţi curăţă şi pe sub şi pe după mobilă de nu te vezi.
  2. Unii stropesc friptura de miel cu vin, alţii cu apă...de la robinet...din tavan.
  3. Dacă eram puţin mai perspicace, puneam repede nişte busuioc în apă şi chemam un preot să ţină o slujbă şi taxam vecinii că le sfinţim casa.
  4. De obicei, de la Slujba de Înviere se ia lumină. Anul acesta se ia apă...la bord
  5. În unele zone, de Paşte, bărbaţii merg cu stropitul la femei. Noi am decis să nu discriminăm şi să stropim tot palierul.
  6. Se vehiculează că va fi o vară secetoasă, de aceea am zis că în spiritul Sfintelor sărbători pascale să oferim vecinilor apă să pună deoparte pentru la vară.
  7. Unii s-au dus să-şi petreacă mini-vacanţa la mare. Noi am zis s-o punem măcar de-o piscină. În casă
  8. De când locuim aici nu am prea avut ocazia să ne cunoaştem vecinii. Azi am decis să ne ocupăm de acest aspect
P.S. acum câteva zile,  în parcarea unui hypermarket  ne-a abordat o  tanti care cerşea. După ce ne-am făcut pomana cu ea ne repeta întruna "Paşte Fericite". Trecînd de amuzamentul formulării, acum stau şi mă gândesc că femeia nu zicea rău ce zicea. Din punct de vedere gramatical, este singura care şi-a dat seama de acordul dintre gen şi număr, şi a realizat că Paştele n-are cum să fie fericit pentru că e la genul feminin şi la plural, drept urmare Paştele sunt fericite! pam-pam!