joi, 27 februarie 2014

Spirit civic vs cunoșterea limbii române

Foto 2
Foto 1
 






În România zilelor noastre acuzăm lipsa din ce în ce mai acută a spiritului civic. Tot mai puțină lume ia atitudine când vine vorba de respectarea unor norme de bun simț întru menținerea unui bine general. Eh bine, dragii mei, lăsați-mă să vă spun că EXISTĂ SPERANȚĂ! Ieșită cu bestia la plimbare, flocoșenia canină care ne înseninează zilele, am avut ocazia să observ manifestarea acestui spirit civic de care vă spuneam. Așadar, în timp ce plimbam cățelul pe strada Cocorului, văd împrăștiate aceste ”Flyere” rudimentare care exprimă nemulțumirea profundă a unui cetățean respectabil în ceea ce privește faptul că patrupedele iși permit să facă din strada mai sus menționată veceul lor. Acum, haideți să facem analiză pe textul acestor mesaje de interes general: după cum apare numele străzii scris în toate cele trei fotografii (Cocoruluii, Cocorlui, Cocruluii) tind să cred că cetățeanul justițiar nu locuiește aici, deoarece nu a reusit să nimerească denumirea străzii în nici unul dintre mesajele distribuite. Și, ce-mi place și mai mult e ca in cea de-a treia fotografie a reușit chiar să combine greșelile primelor două. Asta este pură evoluție, scumpii mei! Regret că nu am avut ocazia să văd mai multe exemplare ale acestor mustrări scrise pentru a vedea în câte moduri ar fi putut să mai pocească numele străzii. Apoi, în ceea ce privește denumirea patrupedelor nesimțite care se c*că-n strada omului avem „câini” (wow, a nimerit-o), „cânii”(hopa, aici a uitat cum le zice) și „câinii” (nu zice ai cui sau de care, dar putem sa intuim). O altă particularitate a acestor mesaje este „vec”-ul despre care am intuit eu că ar desemna veceul. Dar poate am gresit eu și acest „vec” reprezintă o prescurtare a altor termeni cum ar fi vector, vecin, vecie sau veche. Alegeți varianta care credeți că se potrivește. Ah, și ați observat că după fiecare „vec” stimabilul a pus câte o săgeată spre dreapta, da? Intuiesc că această săgeată îndreptată spre dreapta și nu spre stânga indică faptul că strada este veceu de câini, nu de cocori, ca sa nu fie nici un dubiu în privința asta, da? Să trecem la semnele de punctuație: între cuvintele „de” și „câini” (sau mă rog, forme ale acestui termen) apare de 2 ori punct și o dată virgula. Nene, ca să nu mai fii nesigur privind ce trebuia să pui acolo îți zicem noi: NIMIC! Crede-ne pe cuvânt, less is more! Aceeași situație și în ceea ce privește rușinea. În 2 dintre fotografii sensul este: „Rușine. Mare” (scopul punctului dintre cele două cuvinte este de a întări cum ar trebui să fie rușinea. Mare, măi netrebnicilor!). La cea de-a treia scrisoare deschisă autorul renunță să mai accentueze care ar trebui să fie nivelul rușinii ca n-ai cu cine, dom'le, niște țărani! Și ultima dintre observații privind rușinea: ce a vrut autorul să spună? Să le fie rușine câinilor? Nouă? Sau e rușine mare că a ajuns strada Cocrului, ăhm Cocruluii, pardon Cocorului veceul câinilor? Cred că n-o să aflăm niciodată. În concluzie, nu vă mai plângeți că nu există oameni cu inițiativă. Ce dacă ei nu știe să vorbește si să scrie? Și ce dacă murdăresc strada cu hârtii? Mai bine ca strada noastră să fie coș-> de.uameni decât vec ->de. cânii

vineri, 19 iulie 2013

Marketingul pepenilor

Din serialul Marketing-ul pentru toți, astăzi vă prezint marketingul pepenilor. Adică a lubeniței, măi neserioșilor, la ce v-ați gândit?
Am ales această temă deoarece pe măsură ce scriu aceste rânduri, pe fereastra sufrageriei mele rulează reclama „Pepeni. Haideți la pepeni.”. Nu știu dacă ați auzit-o și voi, sau dacă în zonele în care locuiți se difuzează, dar nu vă imaginați că ați pierdut nuș' ce capodoperă publicitară. Reclama în discuție presupune unul sau doi bărbați de vârstă medie, echipați cu un portavoce (e o portavoce sau un portavoce?) care urlă din toți rărunchii :„Peeeepeeeeni, haideeeeți la peeeepeeeeni, peeepeeeni proaspeți aveeeem, 1 leu kilogramul. Cine dorește pepene să vină la mașină, avem pepeni proaspeeeeeți.”. Probabil cunoașteți modelul. Două observații aș avea de făcut:
1.  Pe lângă regia și scenariul producției, în care subiect n-aș vrea să intru, nu de alta dar nu-s specialist, aș vrea să evidențiez și să mă opresc puțin asupra aspectului publicului țintă. Pe lângă publicul vizat al produsului, există întotdeauna și acea categorie sau nișă a publicului care n-are sau nu vrea să aibă nicio treabă cu produsul. Să-l luăm, de exemplu, pe nea portarul de la Stadionul de lângă blocul în care locuim. Om la a doua spre a treia vârstă, plictisit și bătut în cap de soare și de soartă, urmărind reclama sus menționată oferă următorul feedback:
„ Păi da cu cat dai kilu dă pepene, domnu'?"
„ Păi prima oară să ne dai să gustăm, domnu, nu așa”
și alte replici asemănătoare pe care stimabilii domni cu pepeni preferau să le ignore. Acuma, te pui cu omu'plictisit?

2. În zilele noastre și contextul economic actual e foarte greu sa rămâi în afaceri. Iată că domnii cu pepenii au înțeles acest lucru și au introdus și serviciul de livrări la domiciliu, mă rog, livrări la parcarea domiciliului și își marketează intens serviciul.

Bravo, domnilor, mă înclin, numa `că începe ora de liniște în bloc și serviciile dumneavoastră ar fi highly appreciated dacă...n-ar fi :D

duminică, 16 iunie 2013

Die hard Vasilică

Doi tineri brașoveni au fost implicați duminică, 16 iunie 2013 într-un accident rutier cu un sexagenar biciclist amețit. Tinerii, Flavia B. și Alexandru S. se deplasau cu motocicleta în jurul orei 14.30 pe centura Brașovului în direcția Triaj când Dl. Vasilică M, în vârstă de 60 de ani se îndrepta cu bicicleta spre locuința personală. Căldura dup-amiezii împreună cu licorile bahice consumate au cauzat pierderea memoriei privind regulile de circulație, astfel că Dl. Vasilică a uitat să semnalizeze că dorește să schimbe direcția de mers, tăind astfel calea celor doi tineri. După ce șoferul motocicletei l-a acroșat pe biciclist cu brațul său cel mușchiulos, cauzându-i căderea, a oprit brusc pentru a vedea ce s-a întâmplat. Dl victimă Vasilică se odihnea în poziția culcat pe asfalt, cauzându-le o sperietura de moarte celor doi tineri, care au apelat imediat serviciul de urgență 112, alertând SMURD-ul și Poliția de cele întâmplate. 
Se pare însă, și acest eveniment o demonstrează încă o dată, că românii știu să aprecieze un spectacol bun, chiar și gratuit, dovadă chiar numărul mare de persoane adunate să vadă ce-a pățit nea Vasilică. Numitul nea Vasilică, ce după 3 minute de inconștiență și-a dat seama că nu se cuvine să facă plaja pe asfalt chiar așa-n amiaza mare,  dădea să se ridice voinicește, contrar indicațiilor tuturor celor din jur.
În continuare, suspecții, cei doi tineri au fost duși la Spitalul Județean pentru a i se recolta șoferului probe biologice pentru testarea alcolemiei precum și declarații de la șofer și pasageră, pentru a stabili nevinovăția acestora. Cât despre victimă, domnul Vasilică, acesta a fost dus la analize amănunțite pentru a stabili urmările impactului, și poate că va învăța cu această ocazie că două roți + alcool nu-s mai tari decât două roți + motor

sâmbătă, 4 mai 2013

Inundaţie pascală

N-am fost niciodată un mare fan al sărbătorilor pascale. Trebuie să recunosc că mai presus de importanţa religioasă (care, haideţi să recunoaştem că s-a cam pierdut în zilele noastre) nu-mi trezeşte mai deloc  interesul această perioadă a anului aşa cum nici nu mă prea străduiesc să repsect tradiţiile sau să mă dau peste cap cu pregătirile. Cu toate acestea, este de preferat ca atunci când te pregăteşti să înroşeşti un ou sau să coci un drob să ai parte de linişte şi pace pentru a desfăşura activităţile gospodăreşti mai sus menţionate. Ce se-ntâmplă, însă?
Se întâmplă că în dimineaţa pre-pascală, recte, sâmbătă dimineaţa, în timp ce mă luptam cu forţele somnului şi puterea patului, pe la ora opt, opt şi ceva îmi sună telefonul (ăla, celularul). Mijesc ochii furioasă de ora total nepotrivită pentru o dimineaţă de uichend şi văd că apelantul este proprietara apartamentului în care locuim. Trec peste impulsul de a trece apelul în lumea celor care nu cuvântă şi decid că o fi vreun motiv important din moment ce sună femeia la ora asta. Răspund la telefon şi exact în momentul în care pun piciorul jos din pat piscina care se făcea că era dormitorul nostru mă face să-mi dau seama de motivul apelului atât de matinal. Scurt pe doi că nu-i rost de detalii inutile, a noastră reşedinţă se transformase peste noapte în Aqua Park, din cauza unui furtun care a decis că nu mai poate aştepta până dimineaţă şi că mai bine se sparge în miez de noapte, nu de alta, dar ca să faciliteze socializarea dintre vecini, aşa în parg de Paşte.
Şi pentru că gravitaţia nu se află în minivacanţă de 1 Mai şi Paşte, şi-a făcut treaba conştiincios şi a dus apa mai departe şi la restul vecinilor de sub noi, preţ de vreo patru etaje, aşa, cât s-ajungă pentru toată lumea. Aşadar, cum e mai frumos să te trezeşti înainte de Sfintele Paşte decât cu o casă plină de apă (ca să-ţi spele păcatele) şi o droaie de vecini nervoşi la uşă să-ţi recite calendarul?
Şi ca să nu încheiem în coadă de...mop, iaca niscaiva cugetări răsărite din puţul gândirii în timp ce curăţam sârguincios apa cu făraşul:
  1. Cea mai bună curăţenie de Paşte se face cu inundaţie. Îţi curăţă şi pe sub şi pe după mobilă de nu te vezi.
  2. Unii stropesc friptura de miel cu vin, alţii cu apă...de la robinet...din tavan.
  3. Dacă eram puţin mai perspicace, puneam repede nişte busuioc în apă şi chemam un preot să ţină o slujbă şi taxam vecinii că le sfinţim casa.
  4. De obicei, de la Slujba de Înviere se ia lumină. Anul acesta se ia apă...la bord
  5. În unele zone, de Paşte, bărbaţii merg cu stropitul la femei. Noi am decis să nu discriminăm şi să stropim tot palierul.
  6. Se vehiculează că va fi o vară secetoasă, de aceea am zis că în spiritul Sfintelor sărbători pascale să oferim vecinilor apă să pună deoparte pentru la vară.
  7. Unii s-au dus să-şi petreacă mini-vacanţa la mare. Noi am zis s-o punem măcar de-o piscină. În casă
  8. De când locuim aici nu am prea avut ocazia să ne cunoaştem vecinii. Azi am decis să ne ocupăm de acest aspect
P.S. acum câteva zile,  în parcarea unui hypermarket  ne-a abordat o  tanti care cerşea. După ce ne-am făcut pomana cu ea ne repeta întruna "Paşte Fericite". Trecînd de amuzamentul formulării, acum stau şi mă gândesc că femeia nu zicea rău ce zicea. Din punct de vedere gramatical, este singura care şi-a dat seama de acordul dintre gen şi număr, şi a realizat că Paştele n-are cum să fie fericit pentru că e la genul feminin şi la plural, drept urmare Paştele sunt fericite! pam-pam!

joi, 30 august 2012

Luna plină și casa somnambulilor

Varianta originală :„Pe la ora 2 - 2 si ceva s-a constatat o furtuna din care n-am putut sa dorm cu nevasta-mea impreuna in pat fiindca s-a declansat o.... extorsiune al unui degajament al unei construnctii de.... aaaa... intr-o apa si dupa care puteti uita. Acuma ma duc sa-l caut pe...”

 Varianta personalizată:„ Pe la ora unu, două, trei și ceva s-a constatat o lună plină din care n-am putut să dorm cu bărbati-miu împreună în pat fiindcă s-a declanșat o plenitudine a satelitului natural al planetei pe care o populăm...ăăă...pe care locuim și după care puteți uita. Acuma (nu mă mai) duc să-l caut pe...”

Povestea noastră de astăzi pornește de la imnul național estival 2012 „Vara nu dorm” interpretat de solistul vocal, domnul Connect-r, cu mențiunea că eu vara am dormit. Mult, adânc, ziua, noaptea, am dormit pentru că muream de cald și nu eram în stare de nimic altceva decât o stare vegetativă. Însă la sfârșitul verii n-am mai putut să dorm. Nici eu, nici restul persoanelor din casă. De ce? Pentru că...LUNA PLINĂ!
Nu sunt genul care să creadă în superstiții, farmece, pisici negre, șnururi roșii, ghinionul oglinzii sparte, și chiar și astrologia mi se pare la limita dintre știință și c*ca de taur.
Și, de parcă insomnia într-o zi a săptămânii, în care a doua zi trebuie să activezi în câmpul muncii nu ar fi destul se pare că luna asta plină a adus cu sine și un efect științific destul de des întâlnit la persoanele vii, și anume FOAMEA! But wait, there`s more! Foamea ca foamea, dar a venit însoțită de o pofta inimaginabilă de fast food. Așa că iată-ne, în creierii nopții sărind din patul și pijamalele noastre confortabile în mașină și gonind spre Ando`s, fast-foodul de a cărui sandwichuri muream de poftă.

Așa că, dragii mei, noi vara am dormit. Până s-a terminat. Și vara, și somnul. Și-a început, în schimb, sezonul înfometării nocturne, al poftelor nestăvilite și al odiseelor în căutarea carbohidraților.
Râdem, glumim, mâncăm, ne îngrășăm, dar partea proastă este că diseara va avea loc un fenomen foarte rar denumit luna albastră care înseamnă că vor fi două luni pline în cadrul aceleiași luni calendaristice.
Și iată cum modernitatea a schimbat concepțiile oamenilor despre lună și, mai ales despre lună plină. Dacă înainte se temeau de vârcolaci și alte drăcovenii, în ziua de azi temerile privind luna plină se concentrează în jurul amenințărilor la siluetă.
 „Auăleu, măi Vasile, vezi că diseară e lună plină. Umple frigiderul cu salățuri, ascunde cheia de la ușă și dă cu niște apă sfințită că imediat mergem în concediu și nu-mi permit nici un gram în plus.”
P.S. Anunțați-l careva și pe Connect-R că de mâine se poate pune să doarmă că e gata și vara și s-a dus și luna plină.

miercuri, 30 mai 2012

Fetele (ne)bune iubesc băieţii răi

Două lucruri îmi plac mie foarte mult în viaţă (printre altele): să scriu şi competiţia. De aceea la propunerea lansată de Cabral  ideile şi buricele degetelor mele au început să tremure de bucurie. Ca să nu mai spun de cât de mult îmi plac dezbaterile pe tema iubirii şi relaţiilor romantice.

Aşadar, pornim de la premisa că fetele bune iubesc băieţii răi, da? Permiteţi-mi, însă, să despic puţin problema pentru a-mi expune punctul de vedere. În primul rând, să vedem cu ce termeni operăm: fata bună, reprezintă în discuţia noastră tipologia fetei cuminţi,"la locul ei", educată, manierată, etc. Băiatul rău întruchipează aici tipologia golanului, a heartbreak-erului, a insensibilului nepăsător. Termenul cheie mi se pare însă iubesc-ul ăsta şi explic şi de ce. Fără a intra în fel de fel de palavre despre ce este iubirea, eu cred că a ajunge să iubeşti pe cineva presupune o anumită perioadă de timp şi un anumit grad de cunoaştere a persoanei asupra căreia urmează să se reverse iubirea ta. Şi dacă  am stabilit deja că protagonistul nostru este rău, cum poţi ajunge să iubeşti pe cineva care te tratează urât sau te neglijează sau te nu ştiu ce (ceva ce îl face pe el să-şi merite reputaţia de rău) ? Părerea mea este că în cazurile astea rareori putem vorbi de iubire, mi se pare mai degrabă o provocare a fetei bune de a obţine ceva, în cazul ăsta golanul, nicidecum de  iubire.

O altă idee ar fi că fata bună să nu fie chiar aşa de bună, şi să-i placă aventurile fără complicaţii, caz în care băiatul este dispus să i le ofere, pentru ca mai apoi fata bună sa plângă cu lacrimi de crocodil că nu a fost luată de bună de către băiatul cel rău. În cazul ăsta poate nu este fata chiar atât de bună, cuminte, "la locul ei", manierată, educată cum credeam.
Oricum, dacă ieşim puţin din tendinţa de a folosi ca exemple doar cazuri din extreme (sau e fătălău, sau este jigodie) putem conchide că există băieţi puternici, masculini şi cu o personalitate puternică şi dacă îţi deschid uşa, îţi aduc flori fără vreun motiv anume sau te ajută să îţi iei jacheta pe tine.

În concluzie, cred că sunt rare cazurile în care o fata chiar bună chiar iubeşte un băiat chiar rău. Q. E. D.

Acest articol participa la concursul Love Debates organizat de Danone Cremosso: http://www.lovedebates.ro/

marți, 15 mai 2012

Remodelare corporală pentru calugării shaolini

Ştiţi cum persoanele care merg la farmacie cu o problema jenantă spun întotdeauna că tratamentul cerut este pentru un prieten sau un vecin, nu? Eh, se făcea că o prietenă de-a verişoarei cumnatului vecinei mele (if you know what I mean) începuse să meargă la nişte şedinţe de remodelare corporală...din alea de te freacă, masează, împachetează, suceşte şi îndoaie doar - doar de-ai arăta mai bine. Şi în timp ce stăteam şi îşi sacrifica (prietena verişoarei bla, bla, bla, căci despre ea e vorba, clar?) timpul pe altarul perfecţiunii, una din duduiţele de la salonul cu pricina, angajată acolo găseşte necesar şi oportun să îşi ia o pauză de masă. Nimic aiurea, mai trebuie să manancă şi gura lor ceva...şi-şi ia trăistuţa şi merge în încăperea alăturată sau pe aproape oricum, să-şi savureze prânzul în tihnă. Doar că, din sufertaşul distinsei domnişoare se răspândeau nişte arome de fel de fel de mezeluri şi cărnuri îngrăşătoare de-ţi stătea papila-n loc. Din nou, nimic aiurea, doar e dreptul respectabilei să îmbuce ce vrea guriţa ei, doar că imaginaţi-vă o încăpere plină de doamne uşor certate cu cântarul, supuse la fel de fel de proceduri, aflate într-o perioadă de restrişte gustativă care se află acolo pentru a scăpa de greutatea nedorită (de pe coapse şi din portofele) nevoite să îndure chinurile olfactive şi pofticioase. Apoi m-am gândit că, având în vedere că nimic nu este întâmplător în viaţă, pauza de masă a domnişoarei în discuţie n-o fi fost o scăpare, o întâmplare, ci este o metodă nouă, descoprită de Salonul Icsu-picsu pentru a avea cele mai ambiţioase cliente şi cu cele mai bune rezultate în lupta cu şunculiţele. Adică dacă reuşeşti să rezişti la aromele îmbietoare ce vin de dincolo în timp ce tu te afli în te miri ce tunel cu electronuştiuce, unsă cu cremă de NuTrebuiaSăMănânciAşaDeMult înseamnă că eşti pregătită să ieşi în mediul vitreg de afară, plin de tentaţii menite să-ţi saboteze programul.
Mă aştept ca pe viitor să se introducă o varietate de alte proceduri care să antreneze ambiţia clientelor şi să pună la grea încercare motivaţia lor. De exemplu, de ce să nu înlocuiască mesele pe care se realizează procedurile cu mese de bufet suedez pe care să te întinzi dar din care sa nu ai voie să guşti? sau să te roage să îi ţii pizza până ce termină cu clienta cealaltă? sau poate să aşezi câteva duzine de brioşe în rafturi, din nou, fără să ai voie să le mănânci? Adică măcar ştii o treabă la sfârşitul perioadei de remodelantrenament: fie ajungi ca trasă prin inel, fie te poţi duce liniştită să meditezi alături de călugării shaolini, al căror control de sine îl posezi deja în urma acestei experienţe.