Spirit civic vs cunoșterea limbii române

Foto 2

Foto 1

 

În România zilelor noastre acuzăm lipsa din ce în ce mai acută a spiritului civic. Tot mai puțină lume ia atitudine când vine vorba de respectarea unor norme de bun simț întru menținerea unui bine general. Eh bine, dragii mei, lăsați-mă să vă spun că EXISTĂ SPERANȚĂ! Ieșită cu bestia la plimbare, flocoșenia canină care ne înseninează zilele, am avut ocazia să observ manifestarea acestui spirit civic de care vă spuneam. Așadar, în timp ce plimbam cățelul pe strada Cocorului, văd împrăștiate aceste ”Flyere” rudimentare care exprimă nemulțumirea profundă a unui cetățean respectabil în ceea ce privește faptul că patrupedele iși permit să facă din strada mai sus menționată veceul lor. Acum, haideți să facem analiză pe textul acestor mesaje de interes general: după cum apare numele străzii scris în toate cele trei fotografii (Cocoruluii, Cocorlui, Cocruluii) tind să cred că cetățeanul justițiar nu locuiește aici, deoarece nu a reusit să nimerească denumirea străzii în nici unul dintre mesajele distribuite. Și, ce-mi place și mai mult e ca in cea de-a treia fotografie a reușit chiar să combine greșelile primelor două. Asta este pură evoluție, scumpii mei! Regret că nu am avut ocazia să văd mai multe exemplare ale acestor mustrări scrise pentru a vedea în câte moduri ar fi putut să mai pocească numele străzii. Apoi, în ceea ce privește denumirea patrupedelor nesimțite care se c*că-n strada omului avem „câini” (wow, a nimerit-o), „cânii”(hopa, aici a uitat cum le zice) și „câinii” (nu zice ai cui sau de care, dar putem sa intuim). O altă particularitate a acestor mesaje este „vec”-ul despre care am intuit eu că ar desemna veceul. Dar poate am gresit eu și acest „vec” reprezintă o prescurtare a altor termeni cum ar fi vector, vecin, vecie sau veche. Alegeți varianta care credeți că se potrivește. Ah, și ați observat că după fiecare „vec” stimabilul a pus câte o săgeată spre dreapta, da? Intuiesc că această săgeată îndreptată spre dreapta și nu spre stânga indică faptul că strada este veceu de câini, nu de cocori, ca sa nu fie nici un dubiu în privința asta, da? Să trecem la semnele de punctuație: între cuvintele „de” și „câini” (sau mă rog, forme ale acestui termen) apare de 2 ori punct și o dată virgula. Nene, ca să nu mai fii nesigur privind ce trebuia să pui acolo îți zicem noi: NIMIC! Crede-ne pe cuvânt, less is more! Aceeași situație și în ceea ce privește rușinea. În 2 dintre fotografii sensul este: „Rușine. Mare” (scopul punctului dintre cele două cuvinte este de a întări cum ar trebui să fie rușinea. Mare, măi netrebnicilor!). La cea de-a treia scrisoare deschisă autorul renunță să mai accentueze care ar trebui să fie nivelul rușinii ca n-ai cu cine, dom'le, niște țărani! Și ultima dintre observații privind rușinea: ce a vrut autorul să spună? Să le fie rușine câinilor? Nouă? Sau e rușine mare că a ajuns strada Cocrului, ăhm Cocruluii, pardon Cocorului veceul câinilor? Cred că n-o să aflăm niciodată. În concluzie, nu vă mai plângeți că nu există oameni cu inițiativă. Ce dacă ei nu știe să vorbește si să scrie? Și ce dacă murdăresc strada cu hârtii? Mai bine ca strada noastră să fie coș-> de.uameni decât vec ->de. cânii