miercuri, 10 martie 2010

Teorii conspirationale...Universul e de vină

Se ia o zi proastă..şi când zic proastă I mean it...genul de zi care l-ar face pe Isus să creadă că răstingnirea e, de fapt, o activitate chiar plăcută, de vineri seara. Oricum, se ştie că atunci când ai o zi proastă nicovala din desenele animate te pândeşte din văzduh aşteptând sa-ţi zguduie mătreaţa, (apud. Tom & Jerry), iar dacă nici asta nu te face să reciţi sfinţii din calendarul creştin ortodox împreună cu mamele acestora şi răposaţii lor, poţi spera întotdeauna că urmează pianul. (consumatorii de CN trebuie sa stie despre ce vorbesc, don't let me down).

Ce mă intrigă pe mine, insă, e de ce tocmai atunci când simţi că providenţa te vrea sfâşiat şi deposedat de fericire cu orice preţ, oglinda pare să nu mai coopereze cu tine şi să te înfăţişeze aşa cum arăţi în realitate? (deoarece eu sunt convinsă că în zilele mele proaste oglinda e, de fapt, defectă şi eu minunată ca muşcata-n glastră.):)
Bun, stabilit contextul, da?...Zi proastă, eşti concediat, evacuat, părăsit, tocmai ai servit micul dejun la containerul din spatele fostului tău bloc de locuinţe, ajungi cumva la muncă, cu întârziere deoarece a trebuit sa treci şi pe la Urgenţe, să bagi un antirabic şi un antitetanos căci se ştie că maidanezii au ciudă pe oamenii cu zile proaste, şi de cum intri pe uşă vezi privirile compătimătoare ale colegilor îndreptate spre tine. Ceea ce este perfect normal având în vedere halul în care arăţi.
Nu înţeleg care este raţionamentul cauzal al lookului tău de băiat urât cu freză optzecistă (asta bineînţeles, dacă eşti fată, căci dacă eşti în echipa lui Adam vei arăta ca o hipioată hâdă), sau al aspectului tău demn de DONT'S in a beauty magazine.
...De ce nu este suficient să-ţi fie ruinate visele şi speranţele de-o viaţă într-o singură zi, DE CE trebuie să mai şi arăţi ca naiba? Eu mizez pe două ipoteze:
1. Universul asta e un tip perfecţionist el aşa, care un fix, să-şi ducă treaba la capăt. Şi, cum ar putea apărea în faţa şefului său, cu jumătăţi de măsură? Imaginează-ţi:
- (Şeful Universului) - Mno, mah...ce-ai făcut az'? I-ai nenorocit zen-ul lui Gicu?
- (Universul) - Da, şefu'...Am rezolvat..i-or ridicat baietii masina, i-o crescut dobânda la credit, nevasta-sa s-o dus la mă-sa...i-am facut-o
- Ş.U. - Bun aşa...Da' auzi mah...de ce arata totusi inca uman? UNDE SUNT COŞURILE, CEARCĂNELE,BUZELE CRĂPATE ŞI PĂRUL VÂLVOI???

2. Universul este pur şi simplu un frustrat rău intenţionat.

Acuma, eu nuş...unii zic ca de aia ai arăta ca foamea când ai o zi rea că cică nu ai chef să te aranjezi ca-n restul zilelor, şi pentru că ai expresia aia de kill me now...Dar, eu zic că tot trebuie găsită o modalitate de a-l pune pe Universul ăsta la locul lui.

Un comentariu:

  1. din cate vad eu ai scris de dragul amuzamentului, daca ar fi sa il iau in serios as spune ca:
    -universul n-are nicio legatura cu noi
    -nu vom rezolva nimic, niciodata daca dam vina pe altcineva si nu ne asuman responsabilitatea faptelor si infatisarilor noastre
    -machiajul distorsioneaza imaginea persoanei care il foloseste, creaza o imagine hiperreala (baiatul iubeste imaginea fetei si nu fata in sine) e ca si cum o fata ar fi fericita ca baiatul viselor ei este indragostit de sora ei geamana (seamana, dar a doua e mai buna)

    RăspundețiȘtergere