Exista persoane a caror trecere prin viata noastra ne marcheaza, persoane de care ne atasam, pe care ajungem sa le iubim, indiferent de natura relatiei.
Se intampla, insa, ca la un moment dat sa survina disparitia acestor oameni.
Datorita celor scrise in alineatul 1, ceea ce se intampla in alineatul 2, provoaca durere si probabil suferinta (trebuie sa gasesc un sinonim pt. termenul asta, mi se pare ca suna prea suparato-manelistic, câh, yeach, bleahh).
Trauma suferita poate lasa urme adanci, rani serioase ce se pot solda cu SEPTICEMIE EMOTIONALA.
Ne lasam atat de coplesiti de gustul amar al celor intamplate, incat ne trezim infectati cu virusul neincrederii si al incapacitatii de a ne mai atasa.
Septicemia (emotionala) e treaba serioasa poate duce la deces (emotional).
Am insa o veste buna...este curabila. Tratamentul este, insa, necesitat de urgenta.
No reason...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereDa da da, eu sunt pe cale de a deceda emoitonal. Fuck it... cure me.
RăspundețiȘtergereNu exista tratament, exista doar alegeri personale. Cine se baga nu poate decat sa sporeasca confuzia.
RăspundețiȘtergere