Motivaţional

Există momente în viaţă în care terminarea unei etape, ne vom opri asupra procesului educaţonal, presupune un efort intelectual susţinut. Cum ar fi, par example finalizarea studiilor universitare şi susţinerea tezei de licenţă. Chiar dacă se ştie încă de la începuturile facultăţii că obţinerea patalamalei este condiţionată de această lucrare, aşadar suntem conştienţi de importanţa ei, în majoriatatea cazurilor sforţările încep pe ultima sută de metri. C-aşa-i studentul dom'le, până nu arde, nu-i musai. Eh, marea problemă, însă, apare atunci când se caută motivaţia pentru a te pune pe treabă, deoarece uneori pare că e mai uşor să găseşti viaţă pe Marte, un nasture scăpat în Groapa Marianelor, răspunsul la întrebarea "Care este sensul vieţii?" decât motivaţia şi voinţa de a te apuca de elaborarea tezei de licenţă. Deoarece sunt o persoană inimoasă şi săritoare m-am gândit să share some of my wisdom cu voi şi vă propun câteva soluţii ajutătoare pentru a putea găsi motivaţia necesară ducerii la capăt a acestei sarcini:

• se recomandă post negru, pe o perioada de 3 zile pentru a vă obişnui cu senzaţia de foame de care veţi avea parte în cazul neterminării facultăţii. Menţionez că statutul de absolvent de studii superioare nu garantează dispariţia senzaţiei de foame şi nu asigură procurarea resurselor necesare traiului, dar nu se ştie când vor desoperi cercetătorii britanici hârtia ca aliment comestibil şi nutritiv şi nu am vrea să ne prindă desoperiţi, aşa că, dragii mei, faceţi provizii.
• un stagiu de internship într-o uzină metalurgică pentru a vă familiariza cu munca pentru că probabil asta e tot ceea ce veţi obţine dacă nu vă daţi în vânt după şcoală.
• pentru persoanele mai rezistente o corecţie fizică, menită să bage minţile în cap. Recomand totuşi evitarea părţilor corporale de care veţi avea nevoie în procesul de elaborare a tezei de licenţă cum ar fi capul, mâinile şi fundul (opţional pentru cei ce pot citi şi tasta şi din picioare). Pentru această metodă se pot utiliza orice fel de obiecte, mai mult sau mai puţin contodente, e nevoie de multă imaginaţie, dacă credeţi că nu vă descurcaţi singuri puteţi ruga un prieten să vă sară in ajutor, the sky is the limit.
• dacă simţiţi nevoia de a vă limpezi mintea puteţi recurge la meditaţie. Pentru aceasta un loc retras, poate undeva în natură este cel mai potrivit. Pentru a recurge la această metodă este recomandat să aveţi la îndemână un arsenal de arme albe sau o condiţie fizică excepţională deoarece nu ştii când procesul de relaxare şi meditaţie poate fi intrerupt de o haită de câini maidanezi sau o şatră de ţigani. Pentru doritorii de senzaţii tari aceasta poate constitui o experienţă de neuitat.
• invocarea un crize de nebunie vă poate garanta amânarea susţinerii tezei de licenţă. Dacă simţiţi că aveţi aptitudini actoriceşti puteţi încerca: vorbitul în limbi străine...străine de orice limbă cunoscută omului (pentru documentare puteţi apela la studiul limbilor africane combinate cu elemente din rusă, finlandeză şi accente de portugheză), interpretarea de personaje istorice (idee: te trezeşti noaptea, te costumezi, mergi în bucătărie, iei coada de mătură şi faci pe spadasinul. Atunci când ai tăi, treziţi de zgomotul oalelor cazute prin bucătărie te vor întreba ce grijania mă-tii crezi că faci le spui cu o privire fixă şi some crazy eyes "şhhht! Aramis s-a reîncarnat în mine şi plec în căutarea lui Porthos şi Athos. ") sau vă inchideţi în maşina de spălat şi recitaţi Luceafărul...de la coadă la cap (necesită flexibilitate şi aptitudini de contorsionist, dar rezultatul este garantat). Bineînţeles că ai voştri vor considera că nu sunteţi în starea de a vă da licenţa...mai rămâne doar să vă obişnuiţi cu cămăsile cu mâneci foarte lungi.
  
• achiziţionarea a 3 oi şi 2 capre, o manta şi un toiag. Transhumanţă versus Licenţă. Sună bine, nu?

Lista de opţiuni rămâne deschisă în funcţie de inventivitatea fiecăruia şi cred că ar fi păcat să nu luăm în calcul toate aceste posibilităţi. Sau, ne rămâne întotdeauna opţiunea de a ne căuta motivaţia intrinsecă şi de a ne pune pe treabă căci, la urma urmei, de asta ne-am apucat de ele şcoli, nu-i aşa?