luni, 5 martie 2012

Vocea sexy de trombon

În general, am observat că se crede despre femeile puțin răgușite că au o voce interesantă, ba chiar sexy. Adevărul e că există ceva atrăgător la o tipă cu o voce ușor stinsă, o face să pară mai misterioasă și cu mult mai agreabilă decât o duduie cu glas de veveriță.
Într-o altă ordine de idei, primăvara este cunoscută ca fiind sezonul virozelor și afecțiunilor adiacente. Carevasăzică, cum dau ghioceii și mugurii prin copăcei, cum se umplu spațiile publice de strănuturi, tușeli și alte asemenea manifestări. Cum nici anul acesta cu toată recesiunea, protestele, zăpezile și demisiile guvernamentale nu putea face excepție iată-ne în plină epidemie de viroze respiratorii și răceli de toate neamurile.
Subsemnata, constituție firavă și sensibiloasă a luptat cât a luptat cu virușii cei machiavelici, dar cât să le reziști când zboară mucii-n jurul tău (scuzată-mi fie franceza)? Pe modelul cauză - efect, iată-mă răpusă de nemiloasa răceală. Buuuun...veșnicele ceaiuri cu lămâie, hrean cu miere cât cuprinde, siropuri homeopate, pastile din plante cu gust de lemn putrezit (pesemne că alea cu gust de gheată de vietnamez se terminaseră) și reușii cumva să ma pun pe picioare. So far, so good însă viroza virusală de răceală, draga de ea, nu se duce așa ușor, și nu fără a lăsa urme și suveniruri, în cazul meu o tuse de toată minunăția. Probabil că vă gândiți că o tuse nu-i mare năcaz și că n-ar trebui să mă plâng. Doamne feri, nici că mă vait, dar să vedeți minunății de reacții când vezi o duduiță de statura mea care emite niște sunete de Trabant împotmolit... La început lumea întoarce capul să vază ce boala de orătanie face așa urât. Prima reacție e surprinderea. Se uită lung la mine de parcă nu le-ar veni să creadă că o minusculozitate ca mine a putut să scoată așa zgmomot de Apocalipsă. Apoi se uită cu milă. De parcă aș fi pe ducă. Ce-i drept, la cum fac și ce sunete ies din mine, nici nu-i de mirare. Pentru ca mai apoi să afișeze figura de „Of, of, fată dragă, pune mâna și te tratează că atunci când ei fi de vârsta mea...” Ce să le mai povestesc că eu de câteva zile îngurgitez cantități industriale de ceai și pastile cu gust de lemn putrezit? Mă uit doar urât la ei, poate, poate s-or speria că se ia și merg mai departe cu vocea mea sexy de trombon.