Stau la margine de drum/ rromul rau si rromul bun

Asa cum cei trei cititori fideli ai mei stiu deja, diminetile din timpul saptamanii sunt cel putin foarte asemanatoare in ceea ce priveste drumul spre job. Asa ca azi dimineata, in timp ce asteptam cuminte sa vina troleibuzul cel de toate zilele, si efectuam ca de obicei sportul matinal - scrutarea cu privirea, atentia imi cade pe un cuplu. Un EL si o EA, de etnie...ciocolatie, prinsi in tandreturi si amoruri. El o tinea protector in brate, iar ea se gudura languros la pieptul lui. Mai un sarut pasional, mai o strangere ferma de buci posterior, cei doi tineri se iubeau si voiau ca toti cei de fata sa stie asta. Bun, nimic ciudat pana acum (ok, poate strangerea aia de fund aducea putin a repertoriul de noapte mai degraba decat afectiune matinala, dar...mno)...
Cativa metri mai incolo un alt EL si o alta EA, impartind aceeasi nuanta inchisa a pielii cu cuplul anterior, dar, din pacate, nu si aceeasi pasiune. In timp ce domnisoara (n-am verificat de verigheta, dar era destul de in floarea tineretii) isi lua micul dejun, un sandwich cumparat de la ghereta din gara, el considera ca se impunea o discutie, pentru a spori comunicarea dintre ei. Si cum vorba lunga, saracia omului, pentru a se face inteles, tanarul nostru considera necesara si o corectie fizica, doar asa...sa nu-si piarda antrenamentul. Ce-ar fi micul dejun fara o dovada de iubire din partea omului meu?, isi zise tanara care, altoita cu o palma dupa ceafa, privi cu jind la perechea anterioara.

Iata deci, ca si tiganii plang. :)

Pe vremea mea...

Imi dau jos castile din urechi, si ce mi-e dat sa aud? "Femeia de azi, la doar 1 leu si 20 de bani". Brusc, ma napadesc o multime de ganduri...oh, Doamne, zic, adevarul e ca n-am mai urmarit stirile de ceva vreme, dar sa se fi denaturat conceptiile in halul asta? Ma uit putin imprejur sa vad daca ceilalti sunt atat de uimiti de anuntul de la radio. Nimeni nu schiteaza nimic. E clar, zic. Lumea a luat-o razna...Imi pun castile inapoi si incep sa-mi amintesc..de povetele primite, de toate sfaturile referitoare la comportamentul unei domnisoare, de principiile ce le stiam.
Pe vremea mea, daca un baiat te placea, trebuia sa te curteze. Mai un sms, mai un add pe YM, mai un comm pe hi5. Dupa ce se chinuia o perioada cu replici gen " pwp FrOoMoas-o" poate avea noroc si ii raspundeai cu emoticonul ":*". Era momentul sa actioneze. Isi lua treningul ala bun, Adibas, transfera continutul borcanului de gel pe frizura, adidasii de duminica, aia luati anu' trecut din targ, si-ti dadea intalnire la barul ala dă fitze din centru. Dacă aveai noroc îţi plătea şi cola-ul, ceea ce îl făcea cu siguranţă a keeper.
Ca să nu mai zic de poveştile auzite de pe la părinţi, sau chiar bunici, de prin vremea Jurassic-ului timpuriu, SF-uri de-a dreptul cum ca mai venea baiatul si acasa sa-ti cunoasca parintii, ca te curta o perioada cu scrisori, ciocolata sau flori.(bine ca eu partea asta chiar n-o cred..auzi...sa-ti dea flori ca sa-ti arate ca ii esti draga).
Asa ca va dati seama de ce am ramas stupefiata cand am auzit cu cat se ofera femeia din zilele noastre...adica bine, bine, inteleg ca traim vremuri de grele incercari dpdv financiar, ca ne-au ajuns zilele de pe urma, dar chiar doar 1 leu si 20 de bani? Unde ne sunt mandria, demnitatea orgoliul de femeie?
Desi, daca stau si ma gandesc mai bine...la ce criza economica a cuprins toata planeta, 1 leu si 20 de bani pentru o revista este un pret chiar acceptabil. :)