Stau la margine de drum/ rromul rau si rromul bun

Asa cum cei trei cititori fideli ai mei stiu deja, diminetile din timpul saptamanii sunt cel putin foarte asemanatoare in ceea ce priveste drumul spre job. Asa ca azi dimineata, in timp ce asteptam cuminte sa vina troleibuzul cel de toate zilele, si efectuam ca de obicei sportul matinal - scrutarea cu privirea, atentia imi cade pe un cuplu. Un EL si o EA, de etnie...ciocolatie, prinsi in tandreturi si amoruri. El o tinea protector in brate, iar ea se gudura languros la pieptul lui. Mai un sarut pasional, mai o strangere ferma de buci posterior, cei doi tineri se iubeau si voiau ca toti cei de fata sa stie asta. Bun, nimic ciudat pana acum (ok, poate strangerea aia de fund aducea putin a repertoriul de noapte mai degraba decat afectiune matinala, dar...mno)...
Cativa metri mai incolo un alt EL si o alta EA, impartind aceeasi nuanta inchisa a pielii cu cuplul anterior, dar, din pacate, nu si aceeasi pasiune. In timp ce domnisoara (n-am verificat de verigheta, dar era destul de in floarea tineretii) isi lua micul dejun, un sandwich cumparat de la ghereta din gara, el considera ca se impunea o discutie, pentru a spori comunicarea dintre ei. Si cum vorba lunga, saracia omului, pentru a se face inteles, tanarul nostru considera necesara si o corectie fizica, doar asa...sa nu-si piarda antrenamentul. Ce-ar fi micul dejun fara o dovada de iubire din partea omului meu?, isi zise tanara care, altoita cu o palma dupa ceafa, privi cu jind la perechea anterioara.

Iata deci, ca si tiganii plang. :)