Cum mi-am petrecut sfârşitul facultăţii...Crâmpeie de cur sfestiv

18 mai 2011
ora 8: sună alarma de la telefon...cică ar trebui să ma trezesc. Mă ridic în capul oaselor şi cer îndurare. Ochii mei refuză contactul cu lumina, degetele se duc inconştient pe Snooze.

ora 8.30: de data asta e groasă. Aş face bine să mă ridic din pat dacă vreau să particip la cursul festiv de absolvire a facultăţii. Şi aş face bine să afişez figura de festivitate. Tre' să văd pe unde am pus-o, că deocamdată o am la dispoziţie doar pe aia de give me a break.

ora 8. 30 - 9. 50: hai să încep să mă pregătesc. Cu ce să mă îmbrac? Probez. Nu stau bine cu timpul. Probez. S-ar putea să întârzii. Probez. I'm a drama queen. Probez. Fir-ar! Chiar nu mai am timp. Arunc la semi-nimereală ceva pe mine. Still a drama queen. Aş face bine să plec ACUM dacă nu vreau să întârzii. Trag câteva vorbe de dulce printre dinţi şi ies pe uşă. Uit aparatul foto acasă. Noi să fim sănătoşi.

ora 12: începe minunatata festivitate. Urcăm pe catafalc ăăă, pardon, scenă. Ne aşezăm precum copiii cuminţi şi ne pregătim să intonăm Gaudeamusul. Fundalul porneşte, noi pe nicăieri. Ne dăm seama că acu e momentul să mormăim imnul, până să ne dumirim despre ce e vorba, melodia de pe fundal trece deja la strofa cu numărul 2, diferită de ceea ce ştiam noi a fi strofa a doua. Diferită de orice strofă de pe lumea asta cunoşteam noi. Încercăm să scoatem ceva sunete printre dinţi, momentul este de departe penibil aşa că nu ne rămâne altceva de făcut decât să zâmbim. Noi să fim sănătoşi.

Festivitatea continuă, mai conform scenariului, mai pe lângă, 2-3 momente penibiluţe, robe, flori, toci, diplome, zâmbete, tocuri, rude, admiratori, poze, lacrimi, bale, muci. Că mai avem o sesiune şi-un examen de licenţă de trecut...ce mai contează...Noi sa fim sănătoşi.

Per total...n-am simţit festivul momentului, poate şi pentru că facultatea nu e gata untill the fat lady sings...A trecut şi asta, m-am ales cu flori multe şi frumoase (apropos, vă anunţ că dacă nu-mi iau licenţa nu vă dau florile înapoi), am avut alături oameni pe care îi iubesc, chiar dacă unii n-au fost prezenţi fizic...ne rămâne să ne punem hainele de duminică înapoi la naftalină şi să revenim la munca la licenţă. În rest...noi să fim sănătoşi!